De ceva vreme sunt abonata la tot soiul de newsletters ca sa raman in pas cu...ce se intampla in jurul meu. Evident ca la majoritatea dau delete fara ca macar sa le deschid. Dar ocazional apuc sa stau o juma de ceas sa vad ce mai face lumea. Si tot citind eu asa...am dat peste un articol despre cum Kate Winslet a facut scandal ca diverse poze de-ale ei au fost photoshopate si ea a aparut pe copertile revistelor mai slaba, mai frumoasa, etc, etc. Lasand la o parte faptul ca articolul a fost scris de o femeie total frustrata, m-a pus nitel pe ganduri.
Iubesc Photoshopul si tot ce poate fi facut cu el. Iubesc faptul ca pot sa fac ca fata mea nu tocmai perfecta, sa arate ca un bibelou de portelan. Am tot respectul din lume pentru oamenii care pot sa transforme o femeie diforma intr-o frumusete. Cu toate astea, ma gandesc... la ce foloseste toata munca asta. Sa fim seriosi, este clar ca Photoshop-ul este la moda alaturi de gentile Luis Vuiton si pantofii Gucci. Nu apare pe podium dar...it is there, baby. Totusi, mi se pare ca s-a atins un punct in care, din a retusa anumite elemente, s-a ajuns ca persoanele din poze sa arate ca niste masti. Ma uitam la nus' ce reclama intr-o revista, si femeia aia din poza nu avea nici o cuta pe fata. Si numa refer la riduri, ci la cutele obisnuite pe care le are fata oricarui om. Arata grotesc.
Ne este chiar asa de rusine de cum aratam? Pana si femeile cele mai frumoase, au ajuns sa nu fie suficient de frumoase incat sa trebuiasca sa fie ascunse de straturi intregi de filtre si airbrush-uri? Cu alte cuvinte...nimeni nu e destul de frumos pentru zilele noastre. Mi se pare destul de trist ca s-a ajuns aici. Din punctul asta de vedere...tot respectul pt Kate Winslet.
