vineri, 27 martie 2009

Cand eram eu mica

Cu nici 5 minute in urma am terminat de citit Dilema Veche. Pe net, evident, un numar mai vechi probabil, nici nu stiu care. Tema saptamanii era Distractie in timpul comunismului. Si cate amintiri mi-a trezit aceasta tema. Varsta imi permite sa ma consider unul din acei oameni norocosi care pe vremea comunismului au fost suficient de mici incat sa nu ii simta tragismul, dar indeajuns de mari incat sa si-o aminteasca. Si cate lucruri frumoase imi amitnesc de atunci….
- emotia cand venea la bunici "Mercurul" cu bunatati - portocale si calciu eferverscent (preferatul meu)
- papusile gonflabile "Ioana" pe care mi le cumpara tata in fiecare vara de la statiile PECO
- restaurantele de la hotelurile de la mare, unde ne asezam in fiecare zi la aceeasi masa care avea un numar inscriptionat (cica al nostru)
- prajiturile (Boema parca) cu un gust senzational
- zilele cand bunica ma lua la piata ca sa poata sa cumpere zahar sau unt "si pentru mine"
- jeleurile mentolate chinezesti, care se gaseau intr-o cutie verde de tabla - cred ca se mai gasesc si acum prin farmacii, dar nu as mai avea curajul sa le incerc
- pungile de pufuleti
- magazinul Materna de la Orizont, unde erau papusi cu parul modelat din cauciuc - dar vai, atata de frumoase
- mama care avea unghii lungi si rosii, si purta prin casa un capot de catifea (credeam eu) de culoarea unghiilor
- Mos Pandele, care isi vindea acadelele pe plajele din Neptun
- caramelele de la alimentara care erau atata de tari, incat draga Mica (doamna care m-a crescut pe mine) si-a rupt un dinte in ele
- filmul Mama vazut cu…Mama la cinematograful Central din Bacau
- Mos Gerila
- cartile frumos colorate scrise de autori rusi
- borcanele din sticla cu bomboene colorate (si gust oribil) care tronau pe tejghelele magazinelor
- primul calculator
- Pepsi Cola
- buchetele de flori invelite in hartie
- bunatatile pe care bisnitarii polonezi/ rusi le vindeau din masinile lor, parcate la bunica pe strada

Un comentariu:

Anutza spunea...

Vai mai! eu nu imi amintesc nimica aproape! Ce trist! Ba stai...imi aduc aminte ca eram in sat la bunica si stateam pe "zoana"(sa vad cata lume stie ce e aia:)) si ne aruncau soferii polonezi bomboane in timp ce treceau. Ce viata frate:)