Deci. Primul concert in afara tarii, nu stim la ce sa ne asteptam. Pentru ca a fost o zi draguta, am plecat devreme de acasa, ca am zis ca in Rotterdam putem sa mergem pe jos de la gara la Ahoy (unde se tinea cantarea). Mare greseala, pentru ca am ajuns acolo rupti de oboseala, dupa aproape 3 ore de mers. Bine, pe drum a fost foarte dragut si simpatic, am vazut inclusiv rezultatele unei batai cu vopsea intr-un cartier de indieni, am mai intrat in nscaiva magazine (asa...sa nu pierdem contactul cu civilizatia, ca la noi la tara...mai greu). Am ajuns acolo cam cu o ora inainte sa se dea drumul in sala. Deja erau oameni stransi la poarta, pusi frumos...in rand (hahahahaha, sa vezi asta la noi in Romania), unul in spatele celuilalt. Rupti fiind, am zis ca nu are sens sa stam in picioare, asa ca am intrat la carciuma de langa, unde...era plin de goths de toate varstele (de la 13 la 60 de ani) imbracati asa cum vedeam numai in poze pe net cand eram prin clasa a noua. Adica... in rochii lungi din catifea si dantela, cu corsete, cu tinte, cu latex, ce sa va spun....o frumusete :D. Din pacate...nu l-am avut pe Tuomas 2 cu mine, asa ca nu am facut nici o poza dar....minunati oamenii.
Boooon, stam noi la carciuma, ne tragem rasuflarea, si dupa vreo 45 de minute iesim afara si...ce sa vezi? In toata piata din fata salii se intineda o mare coada. Fara garzi, fara separatoare intre randuri, ci facuta pur si simplu din bunul simt al oamenilor (din nou tin sa mentionez....extraordinar de frumooooooooooosi). Ne aseazam la coada, urmarim personajele pestrite din jurul nostru, ne bucuram de priveliste, mie, parca a inceput sa imi mai vina cheful de concert, se da drumul la intrare. Urale, strigate, aplauze. Coada rezista - adicatelea...nu se aduna cu totii ciorchine, buluc peste oamenii care verifica biletele).
Desi exista doar o usa de acces, avansam intr-un ritm uimitor si...in 10-15 minute suntem inauntru. Din nou coada la garderoba, la fel...lejer, rapid, scapam si de haine. Intram in sala, evident ne bulucim in fata scenei (mai mult eu decat Sergiu), si asteptam cuminti sa inceapa minunea. Ne mai uitam la oameni, mai comentam asa in limba noastra ca "uite bre ce decoltata e aia", si "ce bot negru are" (hihihihihihi), si...merge Dana la baie. Lumea continua sa intre in sala, muzica nu incepuse, asa ca am zis sa..imi iau de-o grija. In fata mea, 30 de femei. Wow! Juma de ora de stat la rand (aproape). Dau sa ma intorc in sala. Intru, ma bulucesc si de-odata..."ntz, nu te las sa treci". Se uita o femeie urat la mine. Huh? Adica...cum? Adica...nu vroia sa ma lase sa trec de ea. Incerc sa ii explic ca nu ma voi opri in fata ei sa ii obstructionez privelistea, si ca prietenul meu se afla undeva mai incolo. Continua sa harsaiasca cu prunele in gura cu pretenii din grupul ei (adica sa vorbeasca in limba lor), si se hahaie cu totii la mine, de parca cine stie ce absurditate as fi spus. Adica... cum sa trec mai departe? Ma enervez, o imping oarecum..nedelicat mai incolo, ii zic vreo 2 vorbe asa...pe romaneste si multumiri pentru amabilitate in engleza, si trec mai departe.
Evident, pret de inca juma de ora, o bombanesc si o trec prin intregul regn animal, ii atribui adjective care mai decare mai magulitoare, si basically, imi imaginez ca o bat de o usuc. Nu mica mi-a fost mirarea cand, pe tot parcursul concertului am vazut o multime de oameni care au trecut prin aceeasi poveste. Cu alte cuvinte, co-privitorii lor, nu vroiau sa ii lase sa treaca. Dar la modul foarte direct si violent, le spuneau in clar. Nu vreau sa te las sa treci. Punct. Asa ceva, nu mi-a fost dat sa vad la concertele din Romania. Ok, se mai uita unul urat la tine, se stramba, dar niciodata nu am patit sa nu fiu lasata sa trec prin multime. Asa ca...bila neagra pentru mine ca am nedreptatit-o pe olandeza cea zglobie, care pur si simplu se incadra in...cultura lor... olandeza. Doamne fereste sa ai nevoie de apa/ toaleta in timpul unui concert pe stadion, ca la intrare ramai.
Oricum, trecand la lucruri mai dragute, ce pot sa zic? Mi-a fost dor de Nightwish, oricat i-am bodoganit eu in ultima vreme. Si din nou am realizat ca...merita sa dai oricat de multi bani pe concerte, pentru ca sunt amintiri de neegalat. Femeia cea noua? Insipida, inodora si incolora (mai ales acum ca e si blonda). Atat de I,I,I, incat
de multe ori am reusit sa o acopar cu capul celui din fata mea si sa ii vad pe scena numai pe baieti. De auzit si asa canta in soapta, asa ca am putut sa o ignor cu desavarsire. Concertul a fost cu tot tacamul, de la efecte pirotehnice, la zapada artificiala si confeti. Mult mai slab decat cele din vremurile de demult, mai agresiv din punct de vedere instrumental, dar special. Genul de experiena pe care nu poti neaparat sa o redai in cuvinte, pentru ca...pur si simplu nu s-a inventat inca limba care sa exprime emotiile. Asa ca...mai bine nu incerc. Pot doar sa zic ca.... Tuomas (the one) nu s-a dezmintit nici de data asta.
de multe ori am reusit sa o acopar cu capul celui din fata mea si sa ii vad pe scena numai pe baieti. De auzit si asa canta in soapta, asa ca am putut sa o ignor cu desavarsire. Concertul a fost cu tot tacamul, de la efecte pirotehnice, la zapada artificiala si confeti. Mult mai slab decat cele din vremurile de demult, mai agresiv din punct de vedere instrumental, dar special. Genul de experiena pe care nu poti neaparat sa o redai in cuvinte, pentru ca...pur si simplu nu s-a inventat inca limba care sa exprime emotiile. Asa ca...mai bine nu incerc. Pot doar sa zic ca.... Tuomas (the one) nu s-a dezmintit nici de data asta. 
