Nu pot sa scriu cu pixul. Ei, si? Nu imi place sa scriu cu pixul si....in general...nu scriu cu pixul. Poate acestui fapt se datoreaza si pasiunea mea pentru stilouri. Si da, acum imi doresc foarte mult un stilou nou. Un stilou...special, pe care sa il alatur colectiei mele de stilouri cu fluturasi si fetite. Nu imi plac stilourile sobre si fara personalitate. Nu imi plac stilourile Mont Blanc doar pentru ca se cheama asa. In schimb, am descoperit o firma italiana (se putea altfel) care are acea lucratura si acea unicitate in ceea ce priveste lucrature, incat mi-a starnit interesul in mod deosebit. Mi-a starnit interesul la modul ca..am stat aproape 2 ore la ei pe site si nu am putut sa ma hotarasc la un model anume.
Tot respectul pentru acesti abieti din Italia care din 1912 incoace au reusit sa transforme un banal stilou si sa il aduca la rangul de bijuterie. Tot respectul pentru imaginatia lor si pentru migala cu care au bibilit fiecare milimetru de metal. Imi imaginez ca avand in mana un astfel de stilou, nu poti sa scrii decat ceva extraordinar. Probabil ca dintr-o astfel de penita nu pot iesi decat lucruri grozave, indiferent cat de lipsit de inspiratie ar fi cel care o manuieste. Candva...poate oi apuca sa scriu si eu cu asa ceva.
Un comentariu:
Mie imi plac pixurile si stilourile ... nu le mai folosesc de un deceniu decat prea rar, dar, imi amintesc de ele. Racoarea metalului sau a plasticului ori uneori a ceramicii, greutatea cu care-ti apasa degetele, felul in care luneca sau zgarie hartia.
Zadarnice ore de caligrafie irosite pe plastic plat si lipicios de taste :)
Trimiteți un comentariu