FITS

Chiar ma gandeam eu asa, ca Sibiul este un oras pe care nu as vrea sa il cuosc in afara centrului istoric. Pentru simplul motiv ca la momentul asta, imi place sa imi imaginez ca locuitorii orasului traiesc cu totii un dolce far niente, in care se plimba mereu, merg la spectacole, galerii sau pur si simplu stau pe o banca. Nu as vrea sa cunosc si partea…civilizata a orasului, sa vad blocuri sau sa aflu ca defapt locuitorii Sibiului au si ei joburile lor, problemele lor, si ca nu traiesc asa cum imi place mie sa cred.
Dar…revenind la aseara. Ieri a fost prima zi din FITS (adicatelea…Festivalul International de Teatru de la Sibiu). In Bucuresti, un festival international de teatru nu ar fi nicodata semnalat cu atata pompa ca in Sibiu. Inca de cand am ajuns in oras, pe fiecare stalp erau bannere cu festivalul, si peste tot afise. No chance missing it. Si pentru cei care…chiar s-ar fi incapatanat sa nu se uite in jur, aseara a fost un minunat concert in piata mare a orasului, si un foc de artificii si mai minunat.
Stage 1: Plimbarea. Ma plimbam ieri fara tinta pe strada, cand am auzit o melodie care aducea izbitor de mult a Gotan Project. M-am linistit repede, pentru ca mi-am zis ca asa ceva nu ar fi putut trece neobservat, asa ca probabil erau niscaiva wannabees. In piata mare, erau ce-i drept niste unii, dar nici decum niste wannabees cum am crezut eu initial. Trupa se chema “La goutte au nez” si veneau din franta. Grozava muzica. O combinatie intre Gotan Project (duh…) si Pink Martini cu destule influente balcanice. Excelenta muzica, exceleti oamenii din jur. Nu am putut sa stau prea mult din pacate pentru ca era extraordinar de frig si pentru ca….trebuia sa muncesc 
Stage 2: Munca. Tic-tac, tic-tac face ceasul. Tocmai a inceput piesa de tearu din cortul de vizavi. Romeo si Julieta, a unei trupe din tara (IL) – ce-o fi aia…nu stiu inca, dar nici nu conteaza. O sa Google it up mai incolo. Colegele mele muncesc. Eu, din spirit de fronda…muncesc cu ele. Le ajut pe niste rapoarte, cu ochii la ceas. Incepe sa se auda muzica din cortul unde e piesa. Fetele se chinuie, se agita cu cifre si rapoarte. Nu mai rezist, asa ca le spun ca merg pana sus in camera. Fug pe culoarele hotelului, imi iau in picioare niste pantofi, trag o bluza pe mine si fug sa vad piesa. Intru in cort, alerg spre scena si…ghinion. Nimeresc fix la pauza. OK, back to work then. Fug inapoi in camera, imi dau jos bluza, iau papucii de casa si ma intorc la fete. Cande ram pe drum…incep artificiile. Detour !!!! Stau, ma uit, ma minunez, dau sa plec, incep si mai mari si mai frumoase. Ma intorc. Stau, ma uit, ma minunez, dau sa plec…iar pornesc mai tare. Tot asa de vreo 3-4 ori, pana mi-am zis ca va trebui sa aleg. Ori artificiile, ori piesa. Am ales piesa. Ajung in camera, ma foiesc, ajut, calculez, fetele se plictisesc de munca. Goodie !!!!! Fuga inapoi in camera. Punem iarasi bluza groasa si pantofii, o luam pe Cristina de-o aripa si fugim in cort. Aerul din jur era ca de...festival. Din acel festival cu multe trupe si petreceri in camin :P
Stage 3 : Piesa. Nu era de fapt o piesa de deatru, ci o adaptare « dansanta » dupa Romeo si Julieta. Am ajuns cand inca mai era o ora, asa ca am apucat sa ne destindem si sa ne bucuram de spectacol. Grozavi dansatorii si grozava coreografie. Am plecat de acolo la 1. Noaptea. Sa mai spuna cineva ca in Sibiu localnicii nu traiesc intr-un dolce far niente.